Suntem absorbiţi de evoluţia exprimării copiilor şi ne amuză teribil limbajul lor. Însă ar trebui să luăm la cunoştinţă dacă limbajul copilului se află la un nivel normal de dezvoltare specific vârstei lui.
Limbajul este unul din aspectele esenţiale ale dezvoltării copilului, îi permite acestuia să comunice, să progreseze intelectual şi să-şi capete propria autonomie socială, iar adultului dă posibilitatea să evalueze gradul de dezvoltare intelectuală.
Este bine ca parinţii să caute informaţii generale despre modul de dezvoltare al copiilor, pentru a putea să aprecieze felul în care propriul copil evoluează. Iată în linii mari principalele caracteristici ale limbajului pe diferite categorii de varstă: La douã luni, bebeluşul rosteşte primele vocale « aa», « ee ». La aproximativ 6 luni, copilul pronunţă câteva silabe « be, be, be », ca la 9 luni să poată articula deja primele cuvinte: « ma-ma » şi « ta-ta ». La aproximativ 1 an, copilul începe să distingă obiectele şi fiinţele care îi sunt arătate sau denumite. La 2 ani, copilul pronunţă unele cuvinte, deformându-le, iar la 3 ani, copilul repetă fraze. Începând cu vârsta de 5 ani, limbajul se îmbogăţeşte pe măsură ce mediul său social în care copilul îşi desfăşoară activitatea se lărgeşte.
Trebuie, însă, să ţinem seama că fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare şi că se întâmplă să nu fie totul „ca la carte”, acest fapt neînsemnand neapărat un motiv de îngrijorare. Se poate întampla ca un copil să aibă o perioadă de stagnare în planul devoltării, întârziere pe care o poate depăşi în stadiul imediat următor şi decalajul să fie depăşit în mod spontan. Este foarte bine de ştiut că familia este factorul declanşator şi stimulativ al dezvoltării copilului. Din acest motiv o atitudine de genul „...o să treacă de la sine!” când decalajul este evident şi persistent nu este nici pe departe de dorit.
În preajma copilului de vârstă foarte mică trebuie să existe întotdeauna un adult care să-i vorbească. Bebeluşul are nevoie absolută de prezenţa unui adult care pe lângă igienă şi hrană să-i satisfacă şi nevoia de interacţiune socială. Acesta îi vorbeşte, iar copilul îi răspunde, chiar dacă pentru moment „pe limba lui”. Pe măsură ce copilul creşte, nevoia de interacţiune verbală creşte şi ea. Niciun fel de aparatură, cât de sofisticată ar fi ea nu poate suplini relaţia interumană. De asemenea, dragi părinţi, fiţi foarte precauţi în alegerea unei bone. Pe lângă criteriile de selecţie pe care d-voastră le aveţi în prim plan (curăţenie, gătit, cumpărături...) aveţi în vedere şi capacitatea de comunicare atât verbală cât şi afectivă.
Ruxandra Dumitru,
Psihopedagog, logoped
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu